Răspunderea contravenţională intervine în cazul săvârşirii unei fapte ilicite, denumită contravenţie, prevăzută şi sancţionată ca atare de un anumit act normativ.
Potrivit art. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare „Legea contravenţională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenţie fapt săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, hotărârea Consiliului Local a comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliul General al Municipiului Bucureşti”
Deci, contravenţia este o faptă ilicită săvârşită cu vinovăţie, care prezintă pericol pentru societate şi constituie temeiul răspunderii contravenţionale. Spre deosebire de alte fapte, în cazul contravenţiei acest pericol este mai redus, iar urmările sunt mai restrânse.
Ca regulă, răspunderea contravenţională revine unui subiect nedeterminat (persoană fizică sau juridică). Dar, în raporturile de muncă, acesta este unul calificat, după caz angajator (persoană juridică sau fizică) ori salariat sau alt participant la procesele de muncă.
Pentru a exista raportul juridic contravenţional de constrângere sau de răspundere contravenţională, este necesar ca fapta concret săvârşită şi interzisă de Codul muncii, sau alte legi speciale, să îndeplinească toate condiţiile cerute de norma de incriminare pentru acel tip de contravenţie.
Este vorba de valorile şi relaţiile sociale aferente care sunt lezate sau periclitate prin săvârşirea faptei. Dacă faptele îndreptate împotriva relaţiilor sociale, legate de valori de care depinde însăşi existenţa comunităţii sunt apărate prin mijloace penale, faptele prin a căror săvârşire se pun în pericol valori de care nu depinde însăşi existenţa societăţii şi a componentelor sale, ci funcţionarea normală a unui domeniu sau altul de activitate, sunt contravenţii.
Obiectul contravenţiei este constituit din valorile, relaţiile sociale, bunurile sau interesele legitime, apărate prin normele de drept contravenţional cărora li se aduce atingere sau sunt puse în pericol de fapta săvârşită.