În România, protecţia socială este asigurată de instituţii publice aflate în strânsă cooperare cu instituţii private.
Instituţiile publice de protecţie socială coordonează diferite sisteme, atât la nivelul central, cât şi la cel local al administraţiei.
La nivel administrativ central, ministerele, agenţiile naţionale sau casele naţionale asigură protecţia persoanelor în ceea ce priveşte drepturile lor de boală/sănătate, maternitate, invaliditate, limită de vârstă, urmaş, accidente de muncă şi boli profesionale, familie/copii şi şomaj.

A. SOMAJ
Prevederile Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca si a HG nr. 174/2002, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002, reglementeaza masurile pentru realizarea strategiilor si politicilor elaborate in vederea protectiei persoanelor pentru riscul de somaj, asigurarii unui nivel ridicat al ocuparii si adaptarii fortei de munca la cerintele pietei muncii.
1. Conform art. 17 alin. 1) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare „în vederea stabilirii dreptului de indemnizaţie de şomaj, şomerii prevăzuţi la art. 16 lit. a) sunt persoanele care se pot găsi în una dintre următoarele situaţii:
a) le-au încetat raporturile de muncă din motive neimputabile lor;
b) le-au încetat raporturile de serviciu din motive neimputabile lor;
(…..)”.
(2) Sunt asimilate şomerilor persoanele aflate in situaţiile prevăzute la art. 16 lit. b) (nu au putut ocupa loc de muncă după absolvirea unei instituţii de învăţământ), dacă îndeplinesc următoarele condiţii:
a) sunt absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ, în vârstă de minimum 16 ani, care într-o perioadă de 60 de zile de la absolvire nu au reuşit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale;
b) sunt absolvenţi ai şcolilor speciale pentru persoane cu handicap în vârstă de minimum 16 ani, care nu au reuşit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale;
De asemenea, potrivit art. 34 alin. 1) din acelaşi act normativ „şomerii prevăzuţi la art. 17 alin. 1) beneficiază de indemnizaţie de şomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii;
b) nu realizează venituri sau realizează din activităţi autorizate potrivit legii venituri mai mici decât indemnizaţia de şomaj;
c) nu îndeplinesc condiţiile de pensionare, conform legii;
d) sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de munca in a căror raza teritorială îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa, dacă au avut ultimul loc de munca ori au realizat venituri in acea localitate.
(11) La stabilirea perioadei de 24 de luni, prevăzută la alin. (1) lit. a), nu se iau în calcul:
a) perioada de suspendare a raporturilor de muncă sau de serviciu, cu excepţia perioadei de incapacitate temporară de muncă în care plata indemnizaţiei se suportă de unitate, conform legii;
b) perioada de pensionare pentru invaliditate, dacă aceasta nu depăşeşte 12 luni, pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. g);
c) perioada cuprinsă între data suspendării raporturilor de muncă sau de serviciu şi data încetării motivului pentru care acestea au fost suspendate, pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. h);
d) perioada cuprinsă între data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu şi data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de reintegrare în muncă, dacă această perioadă nu depăşeşte 12 luni, pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. j)”.
În susţinerea prevederile menţionate, art. 5 din HG nr. 174/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, precizează că „prin motive neimputabile, în sensul art. 17 alin. (1) din lege, se înţelege încetarea raportului de muncă în temeiul art. 56 lit. b), e), f), h) şi j), art. 61 lit. c) şi d), art. 65 alin. (1), art. 94 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare”. Din păcate există o neconcordanţă legislativă cu art. 56 lit. j) care după republicarea Codului muncii aceasta se refera la “retragerea acordului părinţilor (…)” şi nu la “data expirării termenului contractului (…)”.
2. Prevederile art. 15 din HG nr. 174/2002 stabilesc că:
(1) Şomerii prevăzuţi la art. 17 din lege, care realizează venituri din activităţi autorizate potrivit legii, vor beneficia de indemnizaţie de şomaj în condiţiile art. 34 alin. (1), respectiv alin. (3) din lege, dacă dovedesc că acele venituri, determinate potrivit art. 6, nu depăşesc valoarea indicatorului social de referinţă al asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă în vigoare în luna pentru care se face dovada.
(2) Prin activităţi autorizate potrivit legii se înţelege activităţile economice desfăşurate de persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale şi/sau întreprinderi familiale conform legii sau exercitarea profesiilor liberale potrivit dispoziţiilor legale speciale. Potrivit art. 33^1 din lege valoarea indicatorului social de referinţă este de 500 lei.
Conform art. 18 din HG nr. 174/2002 alin. (1) În vederea certificării stagiilor de cotizare şi a stabilirii dreptului la indemnizaţie de şomaj, angajatorii au obligaţia de a elibera persoanelor cărora le încetează raporturile de muncă sau de serviciu o adeverinţă din care să rezulte baza lunară de calcul al contribuţiei individuale la bugetul asigurărilor pentru şomaj, stabilită potrivit titlului IX^2 «Contribuţii sociale obligatorii» din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, pentru fiecare lună din ultimele 12 luni, înainte de data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu, pentru care aceştia au reţinut şi au virat la bugetul asigurărilor pentru şomaj contribuţia individuală prevăzută la art. 27 din lege şi au plătit contribuţia datorată de angajator prevăzută la art. 26 din lege, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 26, precum şi, după caz, următoarele:
a) dacă înregistrează debite la bugetul asigurărilor pentru şomaj;
b) perioada pentru care nu s-au plătit contribuţiile la bugetul asigurărilor pentru şomaj şi suma aferentă acestei perioade;
c) dacă se regăsesc în una dintre situaţiile prevăzute la art. 34 alin. (2) din lege.
(5) În situaţia în care sunt identificate neconcordanţe între conţinutul adeverinţei şi informaţiile din cuprinsul declaraţiilor prevăzute la alin. (3) depuse de angajator şi/sau înscrisurile efectuate în carnetul de muncă până la data de 31 decembrie 2010 ori se constată că angajatorul nu a depus potrivit prevederilor legale declaraţia lunară, agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă solicită în scris angajatorului corectarea respectivelor documente şi depunerea lor la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii solicitării, cu excepţia declaraţiei lunare care se depune potrivit titlului IX^2 «Contribuţii sociale obligatorii» din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
3. Indemnizaţia de şomaj
Art. 38 din Legea nr. 76/2002 stabileşte că:
(1) Indemnizaţia de şomaj se acorda persoanelor prevăzute la art. 17, la cerere, după caz, de la data:
a) încetării raporturilor de muncă;
b) încetării raporturilor de serviciu;
c) încetării mandatului pentru care au fost numite sau alese;
d) expirării duratei sau desfacerii contractului militarilor angajaţi pe baza de contract.
e) încetării calităţii de membru cooperator;
f) încetării contractului de asigurare pentru şomaj;
g) încetării motivului pentru care au fost pensionate;
h) încetării motivului pentru care au fost suspendate raporturile de muncă sau de serviciu;
j) rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti;
k) încetării activităţii desfăşurate exclusiv pe baza convenţiei civile;
l) expirării perioadei de 60 de zile, prevăzută la art. 17 alin. (2) lit. a);
m) absolvirii, pentru cazurile prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b);
(2) Indemnizaţia de şomaj se acordă de la data prevăzută la alin. (1), dacă cererea este înregistrată la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în termen de 10 de zile de la această dată.
(3) Dacă cererea este înregistrată după expirarea termenului de 10 de zile, dar nu mai târziu de 12 luni de la data prevăzută la alin. (1), indemnizaţia de şomaj se acordă începând cu data înregistrării cererii.
(4) Termenul de maximum 12 luni prevăzut la alin. (3) este termen de decădere din drepturi.
Acordarea indemnizaţiei se realizează potrivit art. 39 din Legea nr. 76/2002
(1) Indemnizaţia de şomaj se acordă şomerilor prevăzuţi la art. 17 alin. (1), pe perioade stabilite diferenţiat, în funcţie de stagiul de cotizare, după cum urmează:
a) 6 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin un an;
b) 9 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 5 ani;
c) 12 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.
(2) Cuantumul indemnizaţiei de şomaj prevăzute la alin. (1) este o sumă acordată lunar şi în mod diferenţiat, în funcţie de stagiul de cotizare, după cum urmează:
a) 75% din valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare la data stabilirii acestuia, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin un an;
b) suma prevăzută la lit. a) la care se adaugă o sumă calculată prin aplicarea asupra mediei salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote procentuale diferenţiate în funcţie de stagiul de cotizare.
(3) Cotele procentuale diferenţiate în funcţie de stagiul de cotizare, prevăzute la alin. (2) lit. b), sunt:
a) 3% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 3 ani;
b) 5% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 5 ani;
c) 7% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 10 ani;
d) 10% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani.
(4) Pentru persoanele care au fost asigurate în baza unui contract de asigurare pentru şomaj, la determinarea sumei calculate prin aplicarea unei cote procentuale diferenţiate în funcţie de stagiul de cotizare, prevăzute la alin. (2) lit. b), se va avea în vedere venitul lunar declarat în contractul de asigurare pentru şomaj.
Obligaţiile persoanelor beneficiare de indemnizaţie
Potrivit art. 41 din Legea nr. 76/2002
(1) Persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj au următoarele obligaţii:
a) sa se prezinte lunar, pe baza programării sau ori de câte ori sunt solicitate, la agenţia pentru ocuparea forţei de munca la care sunt înregistrate, pentru a primi sprijin in vederea încadrării in munca;
b) sa comunice in termen de 3 zile agenţiei pentru ocuparea forţei de munca la care sunt înregistrate orice modificare a condiţiilor care au condus la acordarea drepturilor;
c) sa participe la serviciile pentru stimularea ocupării si de formare profesională oferite de agenţia pentru ocuparea forţei de munca la care sunt înregistrate;
d) sa caute activ un loc de munca.
e) să înştiinţeze în scris agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate apariţia stării de incapacitate temporară de muncă şi datele de identificare, respectiv numele medicului prescriptor şi unitatea în care funcţionează acesta, în termen de 24 de ore de la data acordării concediului medical. În situaţia în care apariţia stării de incapacitate temporară de muncă a intervenit în zile declarate nelucrătoare sau împlinirea termenului de 24 de ore se realizează în zile declarate nelucrătoare, persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj au obligaţia de a înştiinţa agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate, în prima zi lucrătoare.
4. Studenţii
ART. 73^1 din Legea nr. 76/2002
(1) Absolvenţii instituţiilor de învăţământ şi absolvenţii şcolilor speciale, în vârstă de minimum 16 ani, înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, în situaţia în care se angajează cu program normal de lucru, pentru o perioadă mai mare de 12 luni, beneficiază, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, de o primă de încadrare egală cu valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare la data încadrării.
(2) Absolvenţii cărora li s-a stabilit dreptul la indemnizaţie de şomaj şi se angajează în perioada de acordare a indemnizaţiei, în condiţiile prevăzute la alin. (1), beneficiază, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, de o sumă egală cu indemnizaţia de şomaj la care ar fi avut dreptul, în condiţiile legii, până la expirarea perioadei de acordare a acesteia, dacă nu s-ar fi angajat.
(3) Drepturile prevăzute la alin. (2) se acordă absolvenţilor care îşi menţin raporturile de muncă sau de serviciu pentru o perioadă de cel puţin 12 luni de la data angajării.
(4) Valoarea indicatorului social de referinţă, avută în vedere la calculul indemnizaţiei de şomaj la care persoanele prevăzute la alin. (2) ar fi avut dreptul, în condiţiile legii, dacă nu s-ar fi angajat, este valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare la data angajării.
(5) Nu beneficiază de prevederile alin. (1) şi (2):
a) absolvenţii care la data absolvirii studiilor aveau raporturi de muncă sau de serviciu;
b) absolvenţii care se încadrează la angajatori cu care au fost în raporturi de muncă sau de serviciu în ultimii 2 ani;
c) absolvenţii care la data solicitării dreptului urmează o formă de învăţământ;
d) absolvenţii instituţiilor de învăţământ faţă de care angajatorii au obligaţia, potrivit legii, de a-i încadra în muncă;
e) absolvenţii pentru care plata indemnizaţiei de şomaj a fost suspendată potrivit art. 45 alin. (1) lit. c), iar ulterior, ca urmare a schimbării duratei contractului individual de muncă, plata indemnizaţiei de şomaj încetează potrivit art. 44 lit. a).
5. Stimularea angajatorilor pentru încadrarea in munca a şomerilor se realizează prin:
a) subvenţionarea locurilor de munca;
b) acordarea de credite in condiţii avantajoase in vederea creării de noi locuri de munca;
c) acordarea unor facilităţi.
A. Subvenţionarea locurilor de munca
Art. 80 din Legea nr. 76/2002
(1) Angajatorii care încadrează în muncă pe durată nedeterminată absolvenţi ai unor instituţii de învăţământ sunt scutiţi, pe o perioadă de 12 luni, de plata contribuţiei datorate la bugetul asigurărilor pentru şomaj, aferentă absolvenţilor încadraţi, şi primesc lunar, pe această perioadă, pentru fiecare absolvent:
a) o sumă egală cu valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenţii ciclului inferior al liceului sau ai şcolilor de arte şi meserii;
b) o sumă egală cu de 1,2 ori valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenţii de învăţământ secundar superior sau învăţământ postliceal;
c) o sumă egală cu de 1,5 ori valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenţii de învăţământ superior.
(2) Angajatorii care încadrează în muncă pe durată nedeterminată absolvenţi din rândul persoanelor cu handicap primesc lunar, pentru fiecare absolvent, sumele prevăzute la alin. (1) pe o perioadă de 18 luni.
(3) Nu beneficiază de prevederile alin. (1) şi (2) angajatorii care au obligaţia, potrivit legii, de a încadra în muncă absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ, pentru absolvenţii din această categorie.
ART. 81
Măsurile de stimulare prevăzute la art. 80 nu se acorda pe perioadele in care raporturile de munca sau de serviciu sunt suspendate.
ART. 82
In sensul prezentei legi, prin absolvent al unei instituţii de învăţământ se înţelege persoana care a obţinut o diploma sau un certificat de studii, in condiţiile legii, in una dintre instituţiile de învăţământ gimnazial, profesional, special, liceal, postliceal sau superior, de stat ori particular, autorizat sau acreditat in condiţiile legii.
ART. 83
(1) Angajatorii care încadrează absolvenţi in condiţiile art. 80 sunt obligaţi sa menţină raporturile de munca sau de serviciu ale acestora cel puţin 3 ani de la data încheierii.
(2) Angajatorii care încetează raporturile de muncă sau de serviciu ale absolvenţilor, anterior termenului prevăzut la alin. (1), sunt obligaţi să restituie, în totalitate, agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă sumele încasate pentru fiecare absolvent plus dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României în vigoare la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu, dacă încetarea acestora a avut loc din următoarele motive:
a) încetarea raportului de muncă în temeiul art. 55 lit. b), art. 56 lit. e) şi f) şi art. 65 din Legea nr. 53/2003, cu modificările şi completările ulterioare;
ART. 84^1
(1) Angajatorii care, după îndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 83 alin. (1), menţin raporturile de muncă sau de serviciu cu absolvenţii încadraţi în condiţiile art. 80 primesc, pentru fiecare an de continuare a raporturilor de muncă sau de serviciu, un ajutor financiar egal cu suma aferentă contribuţiilor sociale datorate de angajatori pentru aceste persoane şi virate, conform legii.
(2) Ajutorul financiar prevăzut la alin. (1) poate fi acordat pe o perioadă de cel mult 2 ani de la data îndeplinirii obligaţiei prevăzute la art. 83 alin. (1).
(3) Prin contribuţii sociale datorate de angajatori se înţelege contribuţia de asigurări sociale, contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, contribuţia pentru asigurări sociale de sănătate şi contribuţia de asigurări pentru şomaj.
(4) Ajutorul financiar prevăzut la alin. (1) se virează, la cerere, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, angajatorilor care nu înregistrează debite provenind din neplata contribuţiilor sociale, prin plata acestei sume, în termen de 90 de zile de la data aprobării cererii.
ART. 85
(1) Angajatorii care încadrează în muncă pe perioadă nedeterminată şomeri în vârstă de peste 45 de ani sau şomeri care sunt părinţi unici susţinători ai familiilor monoparentale sunt scutiţi, pe o perioadă de 12 luni, de plata contribuţiei datorate la bugetul asigurărilor pentru şomaj, aferentă persoanelor încadrate din aceste categorii, şi primesc lunar, pe această perioadă, pentru fiecare persoană angajată din aceste categorii, o sumă egală cu valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare, cu obligaţia menţinerii raporturilor de muncă sau de serviciu cel puţin 2 ani.
(2) De facilităţile prevăzute la alin. (1), cu excepţia scutirii de la plata contribuţiei la bugetul asigurărilor pentru şomaj, datorată de angajator pentru persoanele respective, beneficiază şi angajatorii care, în raport cu numărul de angajaţi, şi-au îndeplinit obligaţia, potrivit legii, de a încadra în muncă persoane cu handicap, precum şi angajatorii care nu au această obligaţie legală, dacă încadrează în muncă pe durată nedeterminată persoane cu handicap şi le menţin raporturile de muncă sau de serviciu cel puţin 2 ani.
(4) Angajatorii care încetează raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor prevăzute la alin. (1) şi (2), anterior termenului de 2 ani, sunt obligaţi să restituie, în totalitate, agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă sumele încasate pentru fiecare persoană, plus dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României în vigoare la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu, dacă încetarea acestora a avut loc din motivele prevăzute la art. 83 alin. (2).
(5) Angajatorii care încadrează în muncă, potrivit legii, şomeri care în termen de 3 ani de la data angajării îndeplinesc, conform legii, condiţiile pentru a solicita pensia anticipată parţială sau de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, dacă nu îndeplinesc condiţiile de a solicita pensia anticipată parţială, beneficiază lunar, pe perioada angajării, până la data îndeplinirii condiţiilor respective, de o sumă egală cu valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare, acordată din bugetul asigurărilor pentru şomaj.
(6) Nu beneficiază de facilităţile prevăzute la alin. (1), (2) şi (5) angajatorii care în ultimii 2 ani au fost în raporturi de muncă sau de serviciu cu persoanele angajate din categoriile prevăzute la aceste alineate.
C. Facilităţi acordate angajatorilor
ART. 93
(1) Angajatorii care încadrează în muncă persoane din rândul şomerilor, pe care le menţin în activitate pe o perioadă de cel puţin 6 luni de la data angajării, beneficiază de reducerea sumei reprezentând contribuţia de 2,5% datorată bugetului asigurărilor pentru şomaj.
(2) Reducerea contribuţiei se acorda începând din anul fiscal următor, pentru o perioada de 6 luni, si consta in diminuarea sumei datorate lunar cu 0,5% pentru fiecare procent din ponderea personalului nou-angajat in condiţiile prevăzute la alin. (1) din numărul mediu scriptic de personal încadrat cu contract individual de munca din anul respectiv.

B. INDEMNIZATIE LUNARA PENTRU CRESTEREA COPIILOR
OUG nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor
ART. 2
(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2011, persoanele care, în ultimul an anterior datei naşterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri din salarii, venituri din activităţi independente, venituri din activităţi agricole supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, denumite în continuare venituri supuse impozitului, pot beneficia opţional de următoarele drepturi:
a) concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la un an, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, precum şi de o indemnizaţie lunară;
b) concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, precum şi de o indemnizaţie lunară.
(2) Indemnizaţia lunară prevăzută la alin. (1) lit. a) se stabileşte în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni şi nu poate fi mai mică de 1,2 ISR şi nici mai mare de 6,8 ISR.
(3) Indemnizaţia lunară prevăzută la alin. (1) lit. b) se stabileşte în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni şi nu poate fi mai mică de 1,2 ISR şi nici mai mare de 2,4 ISR.
Concediul de maternitate poate avea o durată de 126 de zile. Concediu de sarcină se poate acorda pe o perioadă de 63 de zile înainte de nastere în exclusivitate pentru sarcină şi nu pentru afecțiuni ce pot interveni pe parcursul sarcinii şi fără legătură cu sarcina. Concediu de lăuzie (cunoscut sub numele de concediu postnatal) se poate acorda pe o perioada de 63 de zile după naștere (legea presupune efectuarea unui concediu postnatal obligatoriu de 42 zile). Concediile pentru sarcină şi lăuzie se compensează între ele, în funcție de recomandarea medicului şi de opțiunea persoanei beneficiare sau în funcție de împrejurări (nașterea la o data diferita de cea prognosticată), însă, pentru protecţia sănătăţii mamei şi a copilului este interzis angajatorilor să permită salariatelor să revină la locul de muncă în mai puțin de 42 de zile de concediu postnatal obligatoriu.
Titularul concediului de maternitate este numai femeia însărcinată sau lăuză. Concediul se acordă femeilor care au cel puțin o lună de stagiu de cotizare sau stagiu asimilat în ultimele 12 luni anterioare lunii de acordare a concediului medical de sarcină/lăuzie. Asta înseamnă că odată ce au devenit salariate, chiar şi dacă numai cu o lună în urmă, gravidele vor beneficia de indemnizația de concediu prenatal şi/sau postnatal în valoare de 85% din salariul brut avut pe luna pe care o au lucrată.
Concediu creștere copil până la împlinirea vârstei de 1 an a copilului cu indemnizație lunară de 85% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni, care nu poate fi mai mică de 600 lei şi nici mai mare de 3.400 lei. Persoanele care, în perioada în care sunt îndreptățite să beneficieze de concediul pentru creșterea copilului cu indemnizația lunară corespunzătoare, decid să se reîntoarcă în câmpul muncii înainte de împlinirea de către copil a vârstei de 1 an (înainte, şi nu în ziua când acesta împlineşte 1 an sau după această dată), au dreptul la un stimulent de inserție în cuantum lunar de 500 lei pentru perioada rămasă până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani. După împlinirea de către copil a vârstei de 1 an, cu excepția copilului cu handicap, dacă părintele decide să nu se reîntoarcă la serviciu are dreptul la concediu fără plată pentru creșterea copilului până la vârsta de 2 ani. Cererea pentru acordarea concediului fără plata indemnizației pentru creșterea copilului se depune şi se înregistrează la angajator, pe baza livretului de familie sau a certificatului de naștere al copilului.
Concediu până la împlinirea vârstei de 2 ani a copilului cu indemnizație lunară în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni, care nu poate fi mai mică de 600 lei şi nici mai mare de 1.200 lei. Dacă părintele se întoarce la serviciu înaintea împlinirii vârstei de 2 ani a copilului, nu primește stimulent. Întoarcerea la serviciu pentru a primi stimulent trebuie sa se facă înainte de împlinirea vârstei de 1 an a copilului. Odată ce a optat pentru CCC până la 2 ani, nu mai poate să opteze pentru altă variantă.

C. PENSII